SFRIJIT, NERAS, CU MERSUL FĂRĂ VLAGĂ
Marţi, Martie 18th, 2008s-a aciuit într-o dărâmătură
din fundul curtii care trece-njură
că rânduiala nu-i prea este dragă
de câte ori pe-acoperis e bură
sub zidul spart ar vrea să se retragă
si glezna lui osoasă si beteagă
s-o apere cu jalnică măsură
ce rost mai are pentru cine-adună
un pled si-un scaun fără de picior
avea o mamă poate si-o străbună
cu zâmbetul ce nu-i prea e usor
îmi spune-ncet cu tihna lui imună
sunt liber vezi să beau să dorm să mor
Adrian Munteanu