Adrian MunteanuIeri a căzut un înger pe alee
7 Mai 2008Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Purtând în mâini a cerurilor cheie.
Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.
Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.
A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman
.
Tags: un sonet pe zi
Mai 30th, 2008 la 7:58
In general se intampla sa am lucruri mai importante de facut in viata
[Reply]
Mai 30th, 2008 la 15:10
De ce sa vii la Brasov ? Numai asa, sa ne vedem ? Pana la lansare mai e ceva, in septembrie. Pana atunci se vor intampla atatea.
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 13:37
Mi-e dor de tine, iarta-ma ca nu ti-am mai scris nimic, dar am trecut pe-aici….
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 13:37
Da. Ai dreptate, mereu avem lucruri mai impoortante de facut…
Am spus ca ne vom auzi, doream sa ajung sa te susţim la Brasov si n-a fost aşa. Cateodata dorinţele o iau înaintea posibilitatilor fizice sau a ratiunii care trebuia sa prevada.
Daca am putea prevede absolut totul, daca am fi complet liberi sa ne apartinem dupa cum dorim, daca am avea aripi sa zburam mereu acolo unde ne poarta instantaneu gandul sau sufletul…
Dar nu-s decat un om in inger deghizat
Care mimeaza zborul
Sa stau pe ganduri adunat
Cand cu un deget transformat atinsa-mi numai norul?
N-as pregeta nimic daca apoi urmeaza prabusirea
Căci am putut fie si pentru-o clipa doar
Să văd cum se viseaza nemurirea
[Reply]